O serie de studii
epidemiologice au indicat faptul ca astmul bronsic complica intre 1%
si 4% din totalul de sarcini. Totuşi, adevarata incidenta poate fi
mult mai mare deoarece aceasta afectiune este adesea subdiagnosticata.
Sarcina poate influenta
astmul astfel:
- Aproximativ 1/3 din femeile astmatice care raman insarcinate observa o ameliorare a simptomelor;
- 1/3 sufera o inrautatire a simptomelor (cateodata foarte severa);
- 1/3 nu observa nicio schimbare.
Atentie!
Boala de reflux gastro-esofagian poate contribui la aparitia sau agravarea simptomatologiei astmatice in sarcina.
Controlul astmului pe
timpul sarcinii este esential deoarece boala materna prost controlata
conduce la cresterea mortalitatii prenatale, la nastere prematura sau
la nasterea unui copil cu greutate mai mica decat normalul varstei.
Atitudinea in astmul
bronsic asociat sarcinii presupune efectuarea unei o evaluari cat
mai complete a statusului pacientei, pentru a clasifica tipul şi
severitatea astmului in vederea tratamentului potrivit.
Evaluarea include:
- Anamneza riguroasa;
- Examenul fizic;
- Masuratori spirometrice;
- Teste cutanate de determinarea alergenilor;
- Pulsoximetria;
- Determinarea presiunilor partiale ale gazelor sanguine;
- Radiografia pulmonara (indicata cand diagnosticul este neclar sau exista si alte complicatii respiratorii precum pneumonia, barotrauma, BPOC etc). O radiografie pulmonara in doua incidente cu un sort protector pentru abdomenul matern expune fatul la o iradiere minima, de aproximativ 0,00005 rad, in conditiile in care doza maxima de iradiere permisa in sarcina este de 5 rad.
De asemenea, trebuie evaluata starea fatului prin următoarele examene paraclinice (in momentul in care PO2 scade sub 70 mmHg, apar semne de suferinta fetala):
- Examen ecografic, care poate oferi informatii privind cresterea fetala intrauterina;
- Monitorizarea frecventei cardiace fetale cu ajutorul unui cardiotocograf;
- Grafice ale miscarilor fetale zilnice, efectuate de catre mama si utilizate prin comparatie de la o perioada la alta pentru a monitoriza activitatea fetala.
Efectele astmului asupra mamei si fatului
La o gravida, astmul
netratat si necontrolat poate fi asociat cu simptome respiratorii
nocturne, hipoxemie materna cronica sau intermitenta, ceea ce
determina vizite la camera de grada si spitalizări. Mai pot apare
insuficienta respiratorie cronica, placenta praevia, oligohydramnios,
complicatii in timpul travaliului, hipertensiune arteriala,
preeclampsie, intubari si chiar deces.
De asemenea, aceste
sarcini sunt mai frecvent asociate cu hipermemesis gravidarum si
hemoragii materne. Frecventa disgravidiilor este de 2 ori mai
crescuta la pacientele astmatice, fata de cele sanatoase.
S-a inregistrat o
crestere a numarului de nasteri prin operatie cezariana in randul
pacientelor cu astm bronsic sever, prost tratat sau necontrolat.
Fatul este intr-o stare
precara de oxigenare si e dependent de oxigenul provenit din sangele
arterial matern, de intoarcerea venoasa si de frecventa cardiaca, de
fluxurile sangvine placentare si din arterele uterine.
Crizele astmatice sau
astmul slab controlat afecteaza fatul prin cresterea hipoxemiei
materne si diminuarea fluxului din arterele uterine, secundara
vasocontrictiei hipocampice. Intensitatea afectarii fetale este
direct legata de gradul de severitate a astmului si de controlul
acestuia.
Efectele asupra fatului pot fi:
- Greutate mica la nastere;
- Nastere prematura;
- Mortalitate fetala crescuta;
- Hipoxie neonatala;
- Complicatii respiratorii neonatale;
- Mortalitate perinatala crescuta (de aproximativ 2 ori mai mare fata de gravidele sanatoase);
- Hipoglicemie neonatală, convulsii si internare in unităţi de terapie intensiva neonatala.
De asemenea, a fost
raportata o incidenta mai mare a anomaliilor congenitale la copii
proveniti din mame astmatice.
Tratamentul astmului in sarcina
Obiectivul
tratamentului bolii astmatice este ca mama sa fie mentinuta fara
simptome respiratorii si sa se previna complicatiile fetale.
In timp ce exista o
retinere in a prescrie terapie in sarcina, astmul slab controlat e
mult mai periculos pentru fat decat medicatia. Perioada teratogenica
clasica este intre saptamanile 4-10. Medicatia e putin diferita fata
de pacienta astmtica negravida:
Bronhodilatatoarele
cu durata scurta de actiune (Ventolin®,
Salbutamol®, Berotec®)
indicate in mod obisnuit pentru controlul crizelor astmatice, pot fi
folosite fara riscuri in perioada sarcinii si alaptarii deoarece nu
trec in laptele matern, insa se recomanda administrarea cu prudenta
cu 72 de ore inaintea travaliului.
Corticosteroizii
inhalatori (Flixotide®,
Becloforte®,
Pulmicort®)
constituie terapia de control cea mai eficienta a astmului iar
administrarea acesteia se realizeaza cu prudenta in sarcina si
alaptare, in sensul ca se apeleaza la dozele cele mai mici la care
s-a obtinut controlul simptomatologiei.
Alte
clase de medicamente şi
indicaţiile de utilizare în timpul sarcinii:
Bronhodilatatoare cu
durata lunga de actiune (Serevent®,
Formoterol®)
se administreaza pe cale inhalatorie si se utilizeaza in cazuri
exceptionale, doar la indicatiile medicului.
Corticosteroizi
sistemici (Prednison®,
Medrol®)
se administreza pe cale orala sau injectabila, cu anumite restrictii
pe timpul sarcinii: se utilizeaza doar in doze mici (maxim 8 mg./zi)
si pe perioade scurte de timp (in exacerbari).
Medicamente
combinate (Seretide®,
Symbicort®)
se administreaza inhalator, in cazuri exceptionale, doar la indicatia
medicului.
Teofiline (Teotard®,
Theo-SR®,
Teofilina retard®)
sub forma orala (tablete), se utilizeaza cu precautie, doar la
indicatia medicului curant din cauza riscului de nastere prematura.
Antileucotriene
(Singulair®,
Accolate®)
se administreaza sub forma de tablete si sunt indicate de obicei in
perioada de remisiune a bolii, terapeutic in tratamentul de lunga
durata a astmului, in astmul indus de exercitii fizice sau astmul
aspirinic, insa nu se indica in timpul sarcinii.
Dupa
nastere se poate reveni la tratamentul de fond in dozele normale.
Niciun comentariu :
Impartaseste din experienta...