1. Nematodul galicol al radacinilor (Meloidogyne incognita)
Poate avea 4-8 generatii pe an. O femela depune intre 300-1000 de oua, iar in conditii favorabile ajunge si la 2000 de oua. Larvele migreaza pe orizontala si verticala, pe suprafete intinse, in cautarea de radacini. Cand le-au gasit patrund in tesuturi pana in zona varfurilor de crestere. Dupa o perioada de hranire, larvele se orienteaza spre zona vaselor conducatoare, devenind imobile. Celulele din zona in care se gasesc acestea se modifica. Are loc o multiplicare si o hipertrofiere, rezultand celule de dimensiuni foarte mari, gigantice. Acestea vor avea un rol important in hranirea, cresterea si dezvoltrea larvelor. In 2-3 saptamani de hranire, larvele trec prin 4 naparliri foarte rapide, de numai cateva zile. Procesul de dezvoltare este acum complet, devenind adulti.
Nematodul ataca imediat dupa plantarea rasadurilor. Dupa 3-4 saptamani se si pot observa galele pe radacini. Simptomele atacului constau in ofilirea frunzelor si stagnarea in crestere, urmand usucarea plantei dinspre varf spre baza.
Acesta este un daunator periculos deoarece prezenta lui poate conduce la infectii cu Fusarium spp. si Verticillium spp., care grabesc moartea plantei.
2. Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum)
Un ciclu de dezvoltare, la o temperatura optima de 21°C, dureaza aproximativ 3 saptamani. Cu cat temperatura este mai ridicata, cu atat procesul de dezvoltare se desfasoara mai repede. Generatiile se pot suprapune, astfel ca in tot timpul anului putem intalni insecta in diferite stadii de dezvoltare.Descriere → este un dauantor intalnit in spatiile protejate, dezvoltarea lui fiind conditionata de temperaturile ridicate. Se dezvolta incontinuu in sere si are pana la 8-12 generatii pe an. Femela depune intre 100-500 de oua, pe partea inferioara a frunzelor, in grupe de cate 10-20, chiar mai multe.
Deoarece insectele acopera plantele atacate cu dejectii, se creaza conditiile optime si pentru dezvoltarea ciupercilor,Alternaria spp., Penicillium spp. Astfel, musculita alba de seraproduce pagube insemnate in sere sau solarii, iar vara, cand temepraturle sunt ridicate, si la culturile de tomate din camp.Atacul se manifesta prin colonizarea de catre adulti si larve a frunzelor si lastarilor, din care sug continutul celular. Efectul este ingalbenirea frunzelor, uscarea si caderea lor.
3. Musca miniera (Liriomyza Trifolii)
O femela depune intre 25-600 de oua, in functie de planta gazda si temperatura. O generatie se dezvolta in 15-35 zile. Daunatorii se hranesc cu continutul celular al frunzelor. Dupa imperechere, ouale sunt depuse in aceste orificii de hranire, aproximativ 15-20% din totalul lor.Descriere → acest daunator ataca frunzele plantelor. In conditii de sera pot ajunge pana la 8 generatii/an.
O cultura de tomate atacata de musca miniera duce la scaderea productiei si la deprecierea din punct de vedere calitativ.Daunele sunt produse atat de adulti cat si de larve. Adultii produc orificii de hranire, favorizand intrarea diferitilor agenti patogeni si astfel imbolnavirea plantei. Larvele mineaza frunzele. Rod galerii in miezul frunzei. Un atac puternic duce la uscarea frunzelor.
4. Tripsul tutunului (Thrips tabaci)
Primavara, cand temperatura aerului depaseste 10°C, in camp ies la suprafata adultii care incep sa colonizeze plantele din flora spontana, iar mai apoi cele cultivate. O femela poate depune 80-100 de oua, care sunt fixate aproape de nervuri. Dupa aproximativ 10 zile, larvele apar pe fata interioara a frunzelor.Descriere → acest daunator ierneaza in camp ca adult, dar se poate intalni si in alte stadii de dezvoltare. Resturile vegetale, frunzele si stratul superficial al pamantului reprezinta locul ideal de iernare. In camp poate avea 3-6 generatii/an. Il intalnim si in sere, unde in conditii favorabile poate ajunge si pana la 10 generatii pe an.
Plantele sunt atacate atat de adulti cat si de larve. Acesta se manifesta prin colonizarea frunzelor, varfurilor vegetative si florilor, din care sug seva. Pe frunzele afectate apar pete galben-cenusii sau castaniu-inchise, in special in zona nervurilor.O generatie dureaza in camp in jur de 20-30 zile. In spatii protejate, unde temperatura si umiditatea sunt optime, o generatie se dezvolta in 16-20 de zile.
Atacul acestui daunator are consecinte economice daca se manifesta in perioada de rasad a plantei. Un atac puternic conduce la uscarea in masa a rasadurilor, fiind nevoie de replantare. La plantele mai dezvoltate, consecintele atacului sunt stagnarea in dezvoltare, ingalbenirea, chiar uscarea si moartea plantei. In camp, lipsa precipitatiilor favorizeaza dezvoltarea tripsului. Prezenta lui conduce, in conditii optime, la transmiterea de virusi plantelor.
5. Afide (Macroshiphum euphorbiae)
Atacul se manifesta prin colonizarea frunzelor, pe partea interioara, a butonilor florali si uneori chiar a florilor. Simptome ale atacului sunt rasucirea frunzelor, ingalbenirea si uscarea lor. Florile care au fost atacate vor cadea.Descriere → acest daunator este intalnit in sere si solarii, unde se inmultesc in continuu si in camp, unde are in medie 13-16 generatii pe an. O generatie dureaza intre 9-55 zile.
Un atac puternic va conduce la stagnarea in dezvoltare plantelor, obtinerea unor productii scazute si depreciate din punct de vedere calitativ. Afidele sunt raspunzatoare pentru transmiterea virusilor la plante.
6. Gandacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata)
Adultii si larvele se hranesc cu parti ale plantei: tulpini, frunze, fructe. Larvele perforeaza frunzele, sub forma de mici orificii, iar pe masura ce cresc, pot distuge intreaga frunza=defoliere totala. Planta poate fi atacata inca de la stadiul de rasad, cand adultii si larvele le reteaza din zona coletului. Acest lucru poate duce la distrugerea in masa a rasadurilor fiind necesare replantari.Descriere → acest daunator are 2 generatii pe an si ierneaza in sol ca adulti. Femela depune ouale in mod grupat pe spatele frunzelor.
In lipsa tratamentelor cu insecticide, atacul gandacului din Coloado provoaca pagube insemnate.
7. Tripsul californian (Frankliniella occidentalis)
Plantele sunt atacate atat de adulti cat si de larve. Acestia sug seva din frunze, flori si fructe. Pe partile atacate apare pete decolorate, care devin argintii, chiar brune. Daca atacul s-a produs si asupra bobocilor florali, acestia nu se vor mai deschide. Astfel se vor obtine recolte reduse, de calitate slaba.Descriere → conditiile din sera favorizeaza inmultirea acestui daunator, putand avea pna la 12-15 generatii pe an. O femela depune intre 20-40 de oua, in tesuturile frunzelor, florilor, chiar al fructelor. O generatie poate avea intre 14-44 de zile.
Acest daunator este principalul responsabil pentru transmiterea virusului tomatelor (TSWV).
8. Molia tomatelor (Tuta absoluta)
In functie de conditiile de mediu, se parcurg 30-40 de zile pana la o dezvoltare completa. Durata ciclului de viata este inversa proportionala cu cresterea temperaturilor. La 30°C va avea un ciclu de 20 de zile. Acest daunator actioneaza de la o temparatura minima de 8°C. Ploile si umiditatea sub 30% afecteaza dezvoltarea populatiei.Descriere → actioneaza indeosebi in timpul noptii, iar pe timpul zilei se ascunde printre frunze. Acest daunator ierneaza ca ou, pupa sau adult. Are 12 generatii pe an. O femela poate depune in timpul vietii pana la 250 de oua. Acestea sunt mici si se depun pe interiorul frunzei.
Molia tomatelor poate prezenta rezistenta la insecticidele aplicate in repetate randuri. De aceea se recomanda maxim 2-3 aplicari cu un produs care are acelasi mod de actiune.Atacul se manifesta prin formarea de galerii in frunze, tulpini si fructe. Fiind un atac intern, este mai greu de combatut. Daunele se produc indeosebi in stadiul de larva, prin minarea frunzelor si a pielitelor fructelor. La inceput, minele apar precum niste pete mici pe frunze, albe. Pe masura ce larvele se dezvolta, petele se maresc si se coloreaza in alb-verde.
9. Omida fructelor (Helicoverpa armigera)
Catre sfarsitul lunii aprilie, apar adultii, care prefera sa zboare pe inserat si noaptea. Dupa 3-5 zile, femelele incep sa depuna oua, intre 300-3000 de oua, pe frunze, tulpini si inflorescente. Un ciclu de dezvoltare dureaza intre 35-41 de zile.Descriere → cu 2-3 generatii pe an, acest daunator ierneaza in sol, in faza de pupa, intr-o celula ovala, aproximativ la 7-25 cm adancime.
Larvele ataca:
frunzele→rod epiderma si miezul
florile→se zbarcesc si devin brune, nu vor mai rodibobocii→nu se vor mai deschide, se vor innegri, iar in cele din urma vor cadea
fructele→patrund in pulpa, unde formeaza galerii si se hranesc cu semintele.
Omida fructelor este responsabila si pentru instalarea unor ciuperci, care produc putrezirea fructelor.
florile→se zbarcesc si devin brune, nu vor mai rodibobocii→nu se vor mai deschide, se vor innegri, iar in cele din urma vor cadea
fructele→patrund in pulpa, unde formeaza galerii si se hranesc cu semintele.
Omida fructelor este responsabila si pentru instalarea unor ciuperci, care produc putrezirea fructelor.
10. Coropisnita (Gryllotalpa gryllotalpa)
In perioada de imperechere coropisnita iese la suprafata. Prin mai-iunie femela depune ouale, prin fomrarea unui culoar la 10-30 cm adancime in pamant. Capatul culoarului il largesc, sub forma unei concavitati, iar peretii acestuia ii consolideaza cu secretie. Acesta va reprezenta locul de depunere al oualor. 200-600 oua galbui, de 2-3mm fiecare. Dupa 2-3 saptamani larvele eclozeaza, avand o culoare alba, iar mai apoi pe masura dezvoltarii catre stadiul de adult devin maro.Descriere → este un daunator adaptat la viata subterana. Sapa coridoare aflate sub suprafata pamantului.
Dupa 1-2 napaliri larvele pareasesc cuibul si incep sa sape singure coridoare subterane. Pana la stadiul de adult, larvele naparlesc de mai multe ori.Larvele se hranesc cu radacini subtiri si moi. Acest lucru slabeste plantele, provocand moartea lor.
Cand vine toamna, prin octombrie, se ingroapa in pamant , la 30-100 cm adancime, intrand in hibernare.
Atacul coropisnitelor se manifesta:
→ direct = prin hranirea lor cu radacinile plantutelor tinere
→ indirect= sapa sub pamant la 10-20 cm, astfel incat perturba pamantul radacinilor, in asa masura incat acestea nu mai pot sustine planta. Acest lucru va duce la ofilirea si la moartea rasadurilor.
11. Acarianul rosu comun (Tetranichus urticae)
Adultii si larvele se aseaza pe partea inferioara a frunzelor, pe care le inteapa si le sug sucul celular. In urma acestora, celulele tesuturilor se degradeaza, se golesc iar in interiorul frunzei patrunde aer, capatand un aspect de pergament. Frunzele atacate au pete cenusii, lucioase si nu se deformeaza. Daca atacul este puternic frunzele se usuca treptat si cad, iar plantele nu mai fructifica, recolta fiind redusa.
Are 6-10 generatii pe an, o generatie durand cam 15-28 de zile. O femela depune cam 120 de oua, mai ales pe partea inferioara a frunzelor, de-a lungul nervurilor. Se raspandeste foarte usor de la o planta la alta, atacul maxim fiind in perioada iulie-august. Atacurile cele mai frecvente au loc in anii cu primaveri si veri timpurii, calde si secetoase.Descriere → este un paianjen foarte raspandit in toate regiunile tarii.
loading...
Niciun comentariu :
Impartaseste din experienta...