Afla mai multe despre boala care da copiilor tuse si raguseala

Niciun comentariu.

Ce este laringita ?

Laringita acuta reprezinta inflamatia acuta a mucoasei si submucoasei laringelui, de obicei de etiologie virala sau cauzata de suprasolicitare.

Consecinta este modificarea acuta a vocii, cu scaderea volumului si raguseala. Diagnosticul se bazeaza pe elemente clinice iar laringoscopia este necesara in cazul in care simptomatologia persista mai mult de 3 saptamani.

Laringita virala este autolimitanta, in schimb alte cauze infectioase sau iritative pot necesita tratament specific.

Care sunt cauzele laringitei ?

Etiologia este frecvent virala, in special daca afectarea este subglotica, iar virusurile implicate sunt:

• virusul sincitial respirator;
• adenovirusul;
• virusurile gripale;
• virusul rujeolic;
• Myxovirus influenzae si parainfluenzae.

Bacteriile pot fi de asemenea responsabile, mai cu seama in afectarea supraglotica:

• Haemophylus influenzae;
• Streptococcus pyogenes;
• Staphylococcus aureus.

Forme clinice de laringita:

1. Laringita acuta benigna (simpla) – este urmarea unui episod de rinofaringita.
Clinic asociaza:

• disfonie (voce ragusita);
• tuse latratoare, iritativa;
• disfagie (dificultati la inghitire);
• afebrilitate sau subfebrilitate (37,5-38ºC).

Tratamentul include:

• atmosfera umeda (prin folosirea unui umidificator);
• hidratare adecvata prin consum crescut de ceaiuri, sucuri naturale de fructe sau legume, supe s.a. ;
• asociere sistematica de antiinflamatoare (Ibuprofen) si antipiretice (Paracetamol).

2. Laringita acuta subglotica – apare in cadrul unui episod infectios rinogaringian.

Clinic asociaza:

• febra;
• stridor inspirator (sunet "muzical" care apare in inspir la trecerea aerului prin lumenul laringian ingustat);
• tahipnee (frecventa respiratorie crescuta);
• tiraj superior
• tuse latratoare;

• raguseala;
• cianoza (coloratie albastruie a pielii) – semn de gravitate.

Tratamentul include:

• atmosfera umeda;
• hidratare corespunzatoare prin aport lichidian crescut;
• administrare precoce de antiinflamatoare steroidiene intravenos (Dexametaxona, Hidrocortizon Hemisuccinat ori Prednisolon) sau per os (Prednison).
• Antitermice.

Forma grava de laringita subglotica necesita, in plus:

• aerosoli cu simpatomimetice (Adrenalina);
• oxigenoterapie;
• hidratare parenterala;
• antibioterapie daca se suspicioneaza o suprainfectie bacteriana.

Cianoza, transpiratiile, tirajul intens, obnubilarea alternand cu perioade de agitatie, deshidratarea importanta si incapacitarea deglutitiei reprezinta semne de gravitate si impun intubatie orotraheala. 

3. Laringita striduloasa (spasmodica) – este un spasm glotic care apare cu ocazia unui episod de rinofaringita si care debuteaza brusc, de obicei noaptea, mai frecvent la copiii cu varsta cuprinsa intre 3 luni si 3 ani.

Spasmul regreseaza spontan, rapid (zeci de minute/ore), insa sunt posibile recidive in zilele sau saptamanile urmatoare.

Clinic asociaza:

• dispnee ;
• stridor inspirator;
• tiraj superior;
• tuse latratoare;
• disfonie (raguseala);
• afebrilitate;
• medicul va cauta semnul Koplick (inaugureaza adesea o rujeola).

Dintre factorii care favorizeaza aparitia acestui tip de laringita fac parte:

• terenul atopic (alergii);
• vegetatiile adenoide (polipi nazali);
• paratrofia (copil cu greutate peste normalul varstei);
• expunerea la fumat pasiv/activ.

Tratamentul consta in:

• atmosfera umeda;
• antiinflamatoare;
• in cazul recidivelor se indica adenoidectomie (excizia chirurgicala a polipilor).

4. Epiglotita – este rara, cu debut brutal, cauzata de infectia cu Haemophilus influenzae.

Clinic, debutul este brusc, in stare de aparenta sanatate, prin:

• stare generala alterata, toxica;
• dispnee laringiana severa cu disfagie si sialoree (copilul respira cu dificultate, cavitatea orala este mentinuta deschisa, cu limba proiectata anterior, inghititul este dureros sau imposibil, saliva se scurge din gura bolnavului);
• copilul refuza decubitul, sta in pozitie sezanda, aplecat in fata, cu gatul in hiperextensie.
• febra (39,5ºC)
• voce slaba, fara tuse;
• adenopatii cervicale bilaterale;

Tratament:

• intubatie orotraheala sau traheotomie;
• oxigenoterapie;
• corticosteroizi intravenos (Hemisuccinat Hidrocortizon sau Dexametazona);
• hidratare si alimentare parenterala;
• antibioterapie i.v. (Ampicilina si Cloramfenicol sau Cefalosporine de gen. a III-a);
• tratamentul contactilor cu Rifampicina;
• antipiretice.

Prognosticul epiglotitei este grevat de o rata mare de mortalitate (>25% in unele statistici), totusi, daca diagnosticul este promt si tratamentul administrat la timp, evolutia este excelenta.

Sursa: www.pediatrutecuci.com