Copilul are polipi ? Afla mai multe despre aceasta afectiune!

Niciun comentariu.

Polipii nazali sunt excrescente ale mucoasei nazale si ale sinusurilor paranazale si se prezinta sub forma unor mase pseudotumorale. Polipii pot avea dimensiuni mici, caz in care nu determina simptomatologie clinica si trec neobservati, sau pot atinge dimensiuni considerabile conducand la complicatii precum diminuarea acuitatii olfactive (scaderea simtului mirosului), gustative (scaderea simtului gustativ) si auditive (scaderea auzului), sinuzite si otite cronice sau recurente.

Info!

Polipii apar la orice varsta, insa sunt mai frecventi la copii si adolescenti.

Care sunt cauzele aparitiei polipilor ?

Patogeneza exacta a polipozei nazale nu este deocamdata cunoscuta, insa studiile au demonstrat legatura dintre prezenta polipilor si o serie de afectiuni alergologice sau din sfera ORL precum:

• rinita alergica
• astm bronsic
• fibroza chistica
• alergia la aspirina
• infectii sinusale
• reactia la un corp strain

Care sunt manifestarile polipozei nazale ?

Semnele si simptomele asociate prezentei polipilor includ:

• respiratie de tip oral (pe gura) – prezenta in timpul somnului, in special in decubit dorsal (culcat pe spate), pozitie in care apare si sforaitul.
  Cand polipii au dimensiuni mari, obstructia foselor nazale este importanta si limiteaza mult trecerea fluxului aerian, astfel incat respiratia orala apare si in timpul zilei conducand la uscaciunea mucoasei nazale si orale;
• voce nazonata;
• tuse nocturna, iritativa – cauzata de iritatia faringelui si laringelui de catre aerul inspirat pe cale orala;
• gustul si mirosul sunt afectate (diminuate);
• hipoacuzie (scaderea auzului);
• cand polipii sunt foarte voluminosi sau in timpul infectiilor acute (cand dimensiunile tesutului adenoidian cresc si mai mult), sugarul si copilul mic pot prezenta semne de insuficienta respiratorie cu risc de: hipoxie (aport insuficient de oxigen in organism), hipercapnie (cresterea concentratiei de dioxid de carbon in sange) si chiar apnee in somn.

Copiii cu polipi prezinta adesea:

• rinita recurenta sau cronica
• sinuzita recurenta sau cronica
• otita medie recurenta sau cronica (prin obstruarea orificiului trompei lui Eustachio)

Diagnosticul polipozei nazale

In general, diagnosticul se bazeaza pe examinarea fizica, concentrata pe cavitatea nazala.

Examenul ORL evidentiaza dimensiunile tesutului adenoidian prin rinoscopie posterioara.

Un polip in curs de formare are forma de lacrima, iar la maturitate seamana cu o boaba decojita de strugure fara seminte.

Tratamentul polipilor

Tratamentul adenoiditei acute (infectie acuta bacteriana a polipilor) consta in administarea de tratatament antibiotic. Frecvent se apeleaza la cefalosporine de generatia a II-a, peniciline cu spectru larg sau peniciline in combinatii.

Tratamentul simptomatic consta in:

• hidratare pe cale orala (ceaiuri, sucuri de fructe proaspete, supe s.a.)
• dezobstructie nazala cu apa de mare sau ser fiziologic si aspiratia secretiilor
• antitermice.

Tratamentul adenoiditei cronice se realizeaza cu glucocorticoizi precum Beclometazona sau Flunisolidul sub forma de aerosoli (spray) sau cu administare orala.

Adenoidectomia -"operatia de polipi"- se recomanda in cazurile limitate in care tratamentul medicamentos nu conduce la micsorarea sau eliminarea polipilor.

Interventia chirurgicala se poate efectua atat cu anestezie locala cat si cu anestezie generala iar complicatiile sunt rare si minore (legate de anestezie, hemoragie, suprainfectie).

Dupa operatie se recomanda repaus la domicilui 3-4 zile si evitarea colectivitatii (mersul la gradinita, scoala) cel putin o saptamana. De asemenea, se evita consumul de alimente fierbinti, condimentate si bauturile carbogazoase.

Riscul postoperator de reaparitie a vegetatiilor adenoide este de 5-6%.

Sursa: http://www.pediatrutecuci.com/2014/10/polipii-vegetatiile-adenoide.html