Copiii mei se cearta zilnic. Cum sa aplanez conflictele?

Niciun comentariu.

Gelozia, invidia si rivalitatea sunt considerate emotii negative, pentru ca ele mobilizeaza trairi de disconfort psihologic care pot crea relatii tensionate si conflicte interpersonale in familie.

Ele apar si intre frati, intre surori sau intre frati si surori. Parintii, in general, nu dau foarte multa atentie acestor emotii, considerand ca ele trec odata cu varsta si ca pe parcursul maturizarii copiilor, ele isi diminueaza intensitatea.

Copiilor li se spune ca ei trebuie sa-si iubeasca fratii si surorile, ca aceasta iubire este ceva firesc, normal, obisnuit, de dorit. Si totusi, gelozia sau rivalitatea poate ramane constanta in relatiile intre frati, mai ales cand ei considera ca un frate sau o sora a primit din partea parintilor sau din partea unuia dintre parinti o mai mare atentie si o mai mare grija. Ei au simtit aceasta atitudine a parintilor.

In psihologie se considera ca aceste emotii apar atunci cand parintii nu respecta sau nu dau atentie suficienta alocatiei psihologice. Despre alocatia parentala, in general, am mai scris pe acest site, aratand ca alocatia psihologica se exprima prin gesturi de iubire, tandrete, printr-un comportament verbal si nonverbal care comunica sentimente de atasament si de grija fata de cineva apropiat.

In cazul de fata, ne referim la copii, indiferent de varsta lor. In viata cotidiana, se admite faptul ca parintii isi rasfata mai mult copiii mici, ca mezinul sau mezina familiei se bucura de un tratament special. Lor li se da portia cea mai buna de mancare, pentru ei se fac deserturi si lor li se iarta greselile pentru simplul fapt ca ei sunt mici si nu stiu ce fac. Cand diferenta de varsta intre frati sau intre surori este mare, parintii apeleaza la intelegerea copilului mai mare, cerandu-i sa se alinieze la toleranta fata de mezin sau mezina. Uneori, parintii chiar transfera fratilor mai mari unele responsabilitati ale lor. Adesea, fratii si surorile mai mari inteleg ca prioritatea o are cel mic, mai ales cand parintii le amintesc ca si ei au fost candva mici si au beneficiat de un tratament special.

Gelozia, ca traire, se naste dintr-o amenintare, reala sau imaginara. O persoana, in acest caz, fratele sau sora, devine o amenintare in sensul ca aceasta poate beneficia de o mai mare atentie si iubire din partea parintilor, ca ei fura din iubirea ce li se datoreaza si lor. Gelozia este mai mare cand fratii sau surorile sunt apropiati ca varsta si cand ei sunt de acelasi sex. In ambele situatii gelozia este explicabila. In primul caz, fratii sau surorile de aceiasi varsta au cam aceleasi dorinte, referinte, pretentii. In cazul in care sunt de acelasi sex, particularitatile legate de apartenenta la aceiasi categorie se sex ii apropie pe copii. Dorintele si preferintele baietilor difera de cele ale fetelor. Daca sunt doua surori de varste apropiate, cea mica va dori sa aiba tot ce are sora ei mai mare, aceleasi podoabe, aceeasi vestimentatie. Asa se explica de ce a existat si mai exista obiceiul – nerecomandat de psihologi, dar foarte comod pentru parinti – de cumpara lucruri in dublu exemplar cand au gemeni de acelasi sex. Intre ei, nu exista invidie deoarece comparatia intre ei este inutila si, deci, imposibila.

Se poarta termenul “discriminare”. Putem spune ca un copil avantajat fatis de parinti in defavoarea fratelui sau surorii lui nu este altceva decat o discriminare pozitiva fata de cel avantajat si o discriminare negativa fata de celalalt.

Astazi vorbim mult despre drepturile copiilor si felul in care ei sunt tratati de parinti. Dar, la nivelul oamenilor obisnuiti, discriminarea este tolerata si chiar acceptata. Nu auzim frecvent expresiile “mama l-a iubit mai mult pe fratele meu” sau “ tata a avut o slabiciune pentru sora mea mai mica”?

Psihologii spun ca aceste urme din copilarie pot dezvolta foarte subtil tendinte specifice nedorite ca modestia exagerata, acceptarea locului doi intr-o competitie, o afirmare de sine mai “anemica” sau chiar pot genera complexe de inferioritate. Desigur, nu la toti copiii.

Ar mai trebui mentionata si distinctia intre alocatia materiala si cea psihologica, desi aceste aspecte se pot suprapune adesea. Un cadou are valoare materiala, dar si una simbolica, psihologica.

Alintarile, rasfatul, laudele, privirea admirativa, tandra nu sunt mereu controlate de catre parinti. Distributia gesturilor prin care se exprima iubirea nu este mereu egalitara cand sunt mai multi frati, pentru ca afectivitatea, emotiile se manifesta spontan, neintentionat. Ar fi greu sa traim mereu monitorizandu-ne gesturile, emotiile, vorbele. Dar, e bine sa stim ca datoram copiilor, cand avem mai multi, indiferent de sex si varsta, un comportament relativ echilibrat, pentru ca neglijenta poate, uneori, avea urmari nedorite, relatii nearmonioase sau reprosuri secrete.

Iata ca exista si avantaje in a avea un singur copil. Dar sa nu uitam ca putem vorbi si de dezavantaje. Ca asa e viata, nimic nu este perfect.

Sursa