Astmul la copii

Niciun comentariu.

Astmul bronsic este o boala cronica inflamatorie difuza a cailor aeriene caracterizata prin reactivitate bronsica anormal crescuta fata de stimuli numerosi si diversi, care se manifesta printr-o ingustarea a cailor respiratorii care se remite spontan sau dupa tratament si se exprima clinic prin triada: wheezing (respiratie suieratoare), dispnee (respiratie dificila), tuse.

Astmul are caracter episodic evoluand in accese separate de perioade asimptomatice. Crizele de astm au durata variata, de la cateva minute la cateva ore, dar exista si astm cu dispnee continua.

Info!

Prevalenta astmului este intr-o continua crestere incepand din anii 1970, iar in prezent 4-7% din populatia globului sufera de astm.

Prevalenta astmului este mai crescuta:

• in mediul urban;
• la copii fata de adulti;
• la baieti fata de fete;
• la rasa neagra;
• la anumite grupuri de rasa hispanica.

FACTORI CARE PREDISPUN LA ASTM

Factorii predispozanti reprezinta acele conditii care cresc riscul de aparitie a bolii la persoanele care le indeplinesc. Printre factorii predispozanti ai astmului se numara:

• factori genetici. Un copil care are unul sau ambii parinti suferinzi de astm, rinita alergica sau eczema are risc mare de a suferi de astm;
• obezitatea;
• sexul. Inainte de pubertate, baietii sufera mai des de astm decat fetele; la maturitate raportul se inverseaza;
• fumatul activ/ pasiv/ in timpul sarcinii afecteaza dezvoltarea plamanilor copiilor si ii predispune la astm dar si la infectii respiratorii repetate;
• alimentatia artificiala. Sugarii hraniti cu lapte de vaca, lapte praf sau lapte de soia sunt mult mai susceptibili la wheezing (respiratie suieratoare) decat cei alimentati cu lapte matern;
• infectiile respiratorii in primul an de viata cresc cu 40% riscul de aparitie a astmului;
• dietele dezechilibrate, bogate in alimente procesate si sarace in fibre vegetale (fructe, legume, cereale integrale) pot avea un rol in frecventa tot mai mare a astmului si alergiilor.

SEMNELE SI SIMPTOMELE ASTMULUI

Manifestarile astmului difera de la o persoana la alta iar gravitatea lor poate varia de la usoare neplaceri la crize grave ce pot pune viata pacientului in pericol.

Suspiciunea clinica apare in prezenta unuia sau mai multora dintre urmatoarele semne si simptome:

• wheezing (respiratie suieratoare) – traduce ingustarea bronhiilor. La unii copii wheezingul e singura manifestare a astmului;
• tuse - apare adesea noaptea, dimineata devreme, la trezire sau in timpul orelor de sport. Este de obicei seaca, dar uneori la sfarsitul acceselor de tuse copilul poate elimina o cantitate mica de sputa alba, vascoasa, lipicioasa. In astmul tusigen, tusea este singurul simptom;
• dispnee (respiratie dificila).
• senzatie de constrictie (apasare) toracica.

Aceste manifestari au relevanta pentru diagnostic in situatia in care apar in contextul expunerii la factori de risc (posibil declansatori ai astmului) precum:

• alergeni domiciliari (praf de casa, mucegai, gandaci de bucatarie, parul animalelor de companie);
• alergeni de mediu (polen, fum de tigara, poluanti industriali, parfumuri, detergenti);
• infectia cu virus sincitial respirator (VSR) si cea cu virus paragripal – la copiii mici;
• infectii de tract respirator superior si pneumonii – la copiii mari si adulti;
• exercitiul fizic (mai ales in aer rece sau uscat);
• boala de reflux gastro-esofagian – posibil pe calea unei constrictii bronsice reflexe induse de prezenta acidului in esofag sau prin microaspiratii de acid;
• stres emotional (mersul la gradinita sau la scoala);
• medicamente (aspirina);
• perioada nocturna – in jurul orei 4 dimineata;
• aditivi alimentari ( sulfiti, tartrazina, salicilati, glutamat monosodic, benzoat).

Semnele si simptomele dispar in perioadele dintre crize, cu toate ca se pot auzi discrete sibilante la expirul fortat, dupa efort si chiar in repaus la anumiti pacienti.

Diagnosticul diferential al crizei de astm:

• inhalare de corp strain (alune, nuci, nasturi, bilute, margele, pietricele);
• stenoza traheala acuta;
• embolie pulmonara;
• insuficienta cardiaca stanga;
• tumori carcinoide.

DIAGNOSTICUL ASTMULUI BRONSIC

In astm, diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei si a examenului clinic si este confirmat de explorari functionale pulmonare:

• Spirometria – se poate utiliza in cazul copiilor dupa varsta de 5 ani. Testul confirma obstructia bronsica prin determinarea volumelor si fluxurilor pulmonare si demonstreaza reversibilitatea bronsica. Reversibilitatea este dovedita prin cresterea VEMS (volum expirator maxim in prima secunda) cu peste 12% dupa administrarea unui beta 2 agonist inhalator.
• Peakflowmetria – cresterea PEF (flux expirator de varf) cu 20 % dupa administrarea de bronhodilatator sau o variatie diurna a PEF de peste 20% sugereaza diagnosticul de astm bronsic. Peakflowmetria e realizabila la copiii cu varsta mai mare de 3 ani.

Alte teste adjuvante in stabilirea diagnosticului:

• Teste cutanate alergologice si dozarea Ig E totale serice – dovedesc prezenta atopiei;
• Teste de provocare bronsica;
• Provocare directa – consta in evaluarea functiei pulmonare dupa inhalare de metacolina sau histamina;
• Provocare indirecta – presupune evaluarea functiei pulmonare dupa efort fizic sau adminstrarea inhalatorie de manitol.

TRATAMENTUL ASTMULUI BRONSIC

Tratamentul consta atat in prevenirea simptomelor cat si in tratarea crizelor de astm.

Prevenirea crizelor de astm poate fi realizata prin evitarea eventualelor situatii sau factori declansatori:

• fumatul pasiv – este deosebit de nociv pentru copilul astmatic. Nu fumati in casa, nici in masina si evitati pe cat posibil locurile publice in care se fumeaza.
• animalele de companie – daca se demonstreaza sensibilitatea copilului la puful sau parul de animale, nu permiteti animalelor sa intre in casa sau macar restrictionati accesul acestora in dormitor.
• praful de casa – este un factor declansator frecvent al crizelor astmatice. Nu tineti in camera copilului obiecte care retin praful precum jucarii de plus, draperii groase, covoare pufoase. Aspirati frecvent si spalati lenjeria de pat saptamanal la temperatura crescuta.
• efortul fizic – se poate realiza cu moderatie, sub tratament medicamentos administrat inaintea inceperii orei de sport.
• polenul – impune evitarea iesirilor in aer liber la primele ore ale diminetii primavara si la inceputul verii.
• aerul rece – impune evitarea iesirii din casa cand vremea este foarte rece.
• raceala si gripa sunt infectii ale cailor respiratorii care pot declansa simptomele de astm.
• stresul invita crizele de astm. Nu e intamplator ca cel mic face o criza atunci cand este scos la tabla sau cand ii vine randul sa spuna poezia la serbare, ci este consecinta emotiilor.
• refluxul gastro-esofagian poate sta la originea crizelor de astm mai ales la copiii mici.

Astmul este dificil de diagnosticat la sugari si copiii mici, astfel incat este frecvent subdiagnosticat si subtratat.

Tratamentul medicamentos se poate administra prin nebulizare sau aerosol dozat presurizat cu camera de inhalare, pe masca sau direct.

Sugarii si copiii mai mici de 5 ani care necesita tratament mai des de 2 ori pe saptamana trebuie sa primeasca tratament antiinflamator zilnic cu corticosteroizi inhalator (Beclometazona, Budesonid, Fluticazona, Triamcinolon), antagonisti de receptori de leucotriene (Montelukast) sau Cromolyn.

Copiii mai mari de 5 ani si adolescentii cu astm pot fi tratati similar cu adultii, dar trebuie incurajati sa practice activitati fizice.

Clasele principale de medicamente folosite pentru tratamentul cronic al astmului si pentru tratarea exacerbarilor sunt:

• bronhodilatatoare (Salbutamol, Salmeterol);
• corticosteroizi inhalatori (Budesonid, Fluticazona);
• corticosteroizi sistemici (Prednison, Metilprednisolon);
• stabilizatori de membrana mastocitara (Cromolyn);
• metilxantine (Teofilina).

Atentie!

Forma medicamentoasa, dozajul si combinatiile se stabilesc de catre medicul curant in functie de treapta de astm si varsta pacientului.

Sursa:http://www.pediatrutecuci.com/2014/09/astmul-bronsic-la-copil.html