Afla totul despre pneumonia la copii

Niciun comentariu.

Pneumonia acuta se caracterizeaza prin inflamatia acuta a elementelor care compun parenchimul pulmonar, respectiv inflamatia spatiilor alveolare si/sau a interstitiului pulmonar, care se observa pe radiografia pulmonara sau se evidentiaza prin semne ori simptome clinice.

Clasic, pneumonia acuta se manifesta prin: febra, tuse, dispnee cu tahipnee (frecventa respiratorie crescuta) si tahicardie (frecventa crescuta a ritmului cardiac).

Pneumonia la copii, in special la cei de varsta mica,  este o infectie respiratorie grava care necesita adesea spitalizare.

Info!

In Romania, pneumonia reprezinta una dintre principalele cauze de deces in randul copiilor cu varsta mai mica de 1 an.

Care sunt cauzele pneumoniei la copii ?

Multe microorganisme pot provoca pneumonie, incluzand bacterii, virusuri sau fungi.

Agentii patologici variaza in functie de varsta pacientului, dar infectarea depinde si de alti factori.

Streptococcus pneumoniae (pneumococul) a fost gasit a fi cea mai comuna cauza a pneumoniei bacteriene, iar VSR (virusul sincitial respirator), cea mai frecventa cauza virala.

Principalii agenti cauzali ai pneumoniei in functie de varsta copilului:

• Nastere – 3 saptamani: Streptococi de grup B, Listeria monocytogenes, bacili gram-negativi, citomegalovirus.
• 3 saptamani – 3 luni: Streptococcus pneumoniae, virusuri (VSR, parainfluenza, metapneumovirus), Bordetella pertussis, Staphylococcus aureus, Chlamydia trachomatis.
• 4 luni – 4 ani: Streptococcus pneumoniae, virusuri (VSR, parainfluenza, influenza, adenovirus, rhinovirus), Mycoplasma pneumoniae (la copiii mai mari), streptococi de grup A.
• 5 – 15 ani: Streptococcus pneumoniae, M. Pneumoniae, Chlamydia pneumoniae.

Factorii de risc in aparitia pneumoniei la copil:

• Varsta sub 1 an;
• Greutate corporala sub normalul varstei;
• Prematuritate (copil nascut inainte de termen);
• Sistem imunitar slabit;
• Infectie virala recenta a tractului respirator superior ;
• Copii aflati in centre de plasament;
• Statut socio-economic precar;
• Fumat pasiv.

Semnele si simptomele penumoniei acute:

Urmatoarele manifestari clinice sunt sugestive pentru diagnosticul de pneumonie:

• Febra – prezenta in mod constant;
• Tuse – la sugari poate lipsi, este de obicei seaca sau semiproductiva la copiii mici, productiva la cei mai mari;
• Tahipnee (accelerare anormala a frecventei respiratorii);

Info!

Se considera tahipnee frecventa de peste 60 respiratii/minut la nou-nascut, peste 50 respiratii/minut pana la varsta de 1 an si peste 40 respiratii/minut la copilul cu varsta de peste 1 an.

• Tiraj (depresiune anormala a peretelui toracic vizibila fie deasupra sternului, fie dedesuptul lui, la inaltimea spatiilor intercostale in cursul inspiratiilor puternice);
• Senzatie de lipsa de aer;
• Durere toracica de tip pleuritic (cu caracter de junghi toracic) – adiacenta zonei infectate. Pneumonia se poate manifesta cu durere in etajul abdominal superior atunci  cand infectia lobului pulmonar inferior irita diafragmul.
• La ascultatie, se deceleaza diminuarea sau inasprirea murmurului vezicular si prezenta unor raluri umede (subcrepitante si crepitante);
• Cianoza (coloratie in albastru a pielii cauzata de scaderea concentratiei oxigenului din sange).

Cum se stabileste diagnosticul de pneumonie ?

Diagnosticul este suspectat pe baza datelor clinice si este confirmat prin radiografia toracica.

Radiografia pulmonara demonstreaza aproape intotdeauna prezenta unui infiltrat. In general, nu exista modificari specifice care sa diferentieze un tip de infectie de altul, cu toate ca infiltratele multilobare sugereaza infectie cu S. Pneumoniae sau Legionella pneumophila, iar pneumonia interstitiala sugereaza o etiologie virala sau cu Mycoplasma.

Radiografia de control (in evolutie sau la externare) nu este indicata la toti pacientii, ci doar in cazurile in care simptomatologia persista sub tratament sau daca aspectul radiologic initial este de opacitate lobara (atelectazie) sau opacitate rotunda.

Pulsoximetria (masurarea pulsului si a gradului de oxigenare al sangelui) este necesara in cazul oricarui copil internat cu pneumonie.

Copiii spitalizati necesita, de asemenea, realizarea urmatoarelor investigatii sangvine: numaratoarea de globule albe, dozarea electrolitilor, ureei si creatininei, pentru a stabili gradul de risc si starea de deshidratare. Doua seturi de hemoculturi sunt necesare pentru investigarea unei posibile bacteriemii pneumococice.

Tratamentul pneumoniei:

Masuri generale:

• aport lichidian crescut (supe, ceaiuri, sucuri de fructe prospete);
• oxigenoterapie in cazurile cu hipoxie;
• antipiretice si antialgice .

Tratament etiologic:

Antibioticoterapia se adreseaza pneumoniilor cu etiologie bacteriana si consta in administrarea de peniciline cu spectru larg, aminoglicozide, macrolide sau cefalosporine, in doze stabilite de medicul curant, timp de 7-10 zile.

Cum putem preveni aparitia pneumoniei ?

Metode nespecifice de profilaxie:

• plimbari zilnice in aer liber, somn la orele pranzului, gimnastica, evitarea oboselii prin reducerea vizionarii televizorului si a jocurilor pe calculator;
• prevenirea starilor de stres la copil: pedeapsa fizica sau excesul de pedepse pot cauza scaderea rezistentei organismului la infectii;
• evitarea locurilor aglomerate si a contactului cu persoane bolnave de infectii respiratorii;
• reducerea riscului de imbolnavire prin aerisirea zilnica a incaperilor si folosirea lampelor bactericide;
• alimentatie rationala si bogata in vitamine (fructe si legume proaspete bogate in vitaminele C si A: mar, agris, catina alba, coacaze negre si rosii, zmeura, capsuni, portocale – in cazul absentei alegiilor la acestea, merisor, morcov, patrunjel, dovleac, varza etc.);
• tratamentul unor boli de fond precum: anemia, rahitismul, dermatita alergica;
• profilaxia helmintiazelor;
• fortificarea organismului prin masuri de calire.

Unele forme de pneumonie pot fi prevenite prin imunizare activa (vaccinare):

• vaccin antigripal;
• vaccin pneumococic (pentru copiii  mai mici de 2 ani); 
• vaccin anti-H. Influenzae B (pentru copiii mai mici de 2 ani);

Sursa: pediatrutecuci.com