Cum se transmite de fapt boala sarutului si cum se poate trata

Niciun comentariu.

Mononucleoza infectioasa, cunoscuta de parinti sub numele de boala sarutului, este o boala infectioasa acuta produsa de virusul Epstein-Barr, caracterizata clinic prin oboseala, febra, faringo-amigdalita si limfadenopatie.

Cum ne infectam?

Sursa de infectie o constituie persoanele cu diferite forme clinice ale bolii, persoane infectate, asimptomatice sau persoane aflate in perioada de convalescenta a bolii care pot elimina timp indelungat (6-12 luni) virusul prin secretii nazo-faringiene.

Cai de transmitere a virusului:

• cale aerogena;
• cale transplacentara (prin intermediul placentei, de la mama bolnava la fat);
• transplant de organe;
• transfuzii de sange sau plasma.

Transmiterea virusului la adolescenti, tineri si adulti se realizeaza cu usurinta prin sarut, motiv pentru care mononucleoza infectioasa se mai numeste si "boala sarutului".

Cum se manifesta boala?

La majoritatea copiilor mici (pana la varsta de 4 ani), infectia primara cu virusul Epstein-Barr este asimptomatica sau se manifesta prin simptome nespecifice (dureri abdominale, diaree, infectii de cai respiratorii superioare).

Simptomele de mononucleoza infectioasa apar cel mai adesea la copiii mai mari si adulti.

Primele manifestari ale bolii apar de obicei la 10-14 zile dupa infectare, putand ajunge si la 60 de zile.

Debutul bolii este de obicei insidios, cu manifestari generale precum: oboseala, dureri de cap, dureri musculare, lipsa poftei de mancare (4-5 zile).

Perioada de stare se caracterizeaza prin unul sau mai multe din urmatoarele semne si simptome:

• Febra (38-40ºC) – are caracter neregulat, atinge valori maxime in a doua parte a zilei (dupa-amiaza sau la inceputul serii) si poate dura 1-3 saptamani.
• Angina – amigdalele palatine sunt marite de volum, rosii, acoperite de un exsudat inflamator sau de puroi (mimand faringita streptococica).
• Adenopatia (marirea de volum a ganglionilor limfatici) – este de obicei simetrica si poate afecta orice grupa ganglionara, insa, mai frecvent sunt mariti ganglionii cervicali anteriori si posteriori, submandibulari, axilari, inghinali si cubitali.
  Ganglionii sunt mobili, neaderenti, elastici, nedurerosi la palpare, situati in lant, neinsotiti de modificari ale tesuturilor invecinate.

Info!

Uneori adenopatia poate fi unica manifestare a bolii.

• Hepatomegalia – ficatul marit de volum este nedureros/ putin dureros la palpare, elastic, cu suprafata neteda si margine ascutita.
  Dimensiunile ficatului se normalizeaza in 2-3 luni.
• Splenomegalia – splina marita in volum este neteda la palpare, nedureroasa, elastica iar dimensiunile se regleaza in 7-10 zile.
• Icterul (coloratia galbena a tegumentului si mucoaselor) – apare la 1 din 4 bolnavi.
• Exantem (eruptie tegumentara) – necaracteristic, poate imbraca diferite forme.
  Apare mai frecvent la copiii tratati cu Ampicilina sau Amoxicilina.

Complicatiile mononucleozei infectioase

Desi vindecarea este de obicei completa, uneori complicatiile pot fi dramatice.

Complicatiile neurologice includ:

• Encefalita (inflamatie acuta a creierului, potential fatala)
• Convulsii
• Meningita aseptica (inflamarea foitelor care invelesc creierul)
• Paralizii de nervi cranieni.

Complicatiile hematologice sunt, de obicei, autolimitante si includ:

• Anemia hemolitica (distrugerea globulelor rosii)
• Trombocitopenie (scaderea numarului de trambocite)

Alte complicatii:

• Ruptura de splina
• Complicatii respiratorii (infiltrate pulmonare)
• Complicatii hepatice – includ nivele crescute ale aminotransferazelor (TGO, TGP), de 2-3 ori fata de normal, cu revenire dupa 2-4 saptamani.

Diagnosticul de mononucleoza infectioasa

Infectia mononucleozica se suspecteaza la pacientii cu semne si simptome tipice.

Diagnosticul de laborator presupune de obicei efectuarea hemoleucogramei complete, a testelor hepatice si a testului pentru anticorpii heterofili.

Hematologic, se evidentiaza adesea leucopenie / leucocitoza (sacderea/ cresterea numarului globulelor albe), trombocitopenie (scaderea numarului trambocitelor in sangele periferic), prezenta limfocitelor atipice.

Biochimic, se deceleaza cresteri moderate ale transaminazelor (TGO,TGP) si ale bilirubinei.

PCR pentru depistarea ADN-ului viral in sange: pozitiv.

Ecografia abdominala: evidentiaza hepatomegalie cu structura omogena si splenomegalie.

Tratamentul mononucleozei infectioase

Masuri generale:

• Repaus la pat in timpul fazei acute (1-1,5 saptamani).
  Se reia activitatea cand febra, faringita si starea de rau general dispar;
• Alimentatie libera, cu alimente semisolide (supe pasate, piureuri s.a.);
• Aport crescut de lichide (apa minerala plata, sucuri naturale de fructe, ceaiuri, compoturi), pentru evitarea deshidratarii;
• Igienizarea cavitatii bucale prin gargarisme cu ceai de musetel sau Tantum verde solutie®;
• Evitarea ridicarii de obiecte grele si practicarea sportului pana la vindecarea splenomegaliei pentru prevenirea rupturii de splina.

Tratamentul medicamentos include, in functie de severitatea formei de boala, una sau mai multe dintre urmatoarele metode terapeutice:

• Combaterea febrei si durerii faringiene prin administrarea de antipiretice si antialgice (Paracetamol, Ibuprofen);
• Decongestionare locala prin instilatii cu vasoconstrictoare nazale (Vibrocil picaturi/spray®);
• Antibioticoterapie in cazul anginei supurate. Frecvent se apeleaza la Fenoximetilpenicilina sau Eritromicina cu administare orala sau la Moldamin administarat intramuscular;
• Administare de vitamina C pentru imbunatatirea sistemului imunitar;
• Antihistaminice (Cloropiramida, Difenhidramina);
• Imunomodulatoare – pentru pacientii cu imunosupresie severa – Interferon α supozitoare;
• Antivirale precum Pacovirina.

Sursa:http://www.pediatrutecuci.com/2014/10/mononucleoza-infectioasa-boala-sarutului.html