Copilul meu are prieteni nepotriviti. Cum sa abordez situatia?

Niciun comentariu.

Bunicii si parintii nostri ne-au invatat ca „prietenul la nevoie se cunoaste”. Nimic mai incurajator si mai frumos. Proverbul a capatat de-a lungul multor generatii puterea unei credinte generatoare de mari asteptari sau sperante. Uneori se implinesc, alteori nu. Ca din totdeauna, ne bazam si in ziua de azi pe prietenii de suflet. Doar ca, la generatia adolescentilor de acum se observa nuante diferite, cu accente oarecum pragmatice. Prieteniile se stabilesc din ce in ce mai mult conjunctural, in functie de interese sau avantaje de moment, si mai putin pe o baza comuna de principii, valori sau pasiuni. Prietenia dezinteresata, reciproca, care aduce bucurie, incredere si ajutor, incepe sa se transforme in ceva care functioneaza unilateral, interesat, atinsa de invidie sau chiar cu influente negative. Este o situatie in care parintii nu mai stiu cum sa procedeze, daca si cat sa incurajeze prieteniile copiilor lor.

Omul, spunea Aristotel, este din natura un animal social. Nevoia de avea prieteni este o nevoie profund umana, greu de ignorat sau de reprimat. Provocarile si etapele vietii sunt mai usor de suportat si de trecut cand avem cui sa impartasim, si cand ne putem baza pe intelegerea, prezenta sau ajutorul unui prieten. Cu greu putem trai fara prieteni sau in afara unor relatii de prietenie sau de colegialitate. De aceea, este bine ca parintii sa isi incurajeze copiii sa-si faca prieteni si sa ii invete sa relationeze frumos si corect cu ei. Prietenii au rolul lor important, in copilarie, adolescenta si dupa. Prieteniile, ca fiecare relatie mai profunda, pot fi vazute ca niste „cursuri aplicate” de dezvoltare personala. Ne invata cum sa ne purtam in societate, cum sa relationam, si regleaza anumite carente educationale. Ii ajuta pe tineri sa se desprinda din dependentele parentale si sa functioneze si in afara familiei.

Se spune ca familia o primesti, nu ti-o poti alege, insa prietenii poti. Dificultatea este sa ii alegi pe cei potriviti. In aceasta privinta, parintii isi pot ajuta copiii sa invete ce este o relatie de prietenie, cum sa se poarte cu prietenii si ce asteptari firesti sa aiba de la ei. O prima lectie, si una dintre cele mai importante, vine chiar de la parinti, ei fiind un model pentru copiii lor. Insa, chiar daca parintii nu au reusit sa aiba si sa pastreze relatii sanatoase si frumoase de prietenie, ar trebui sa ii invete pe copiii lor ca relatia de prietenie se bazeaza pe respect, incredere si corectitudine. In orice relatie de prietenie, fiecare are ceva de castigat, in sensul bun, si fiecare trebuie sa il ajute pe celalalt sa isi identifice si sa isi depasesca problemele, fricile sau limitele, ca sa se dezvolte personal. Cand nu sunt atinse aceste „reguli” ale prieteniei, relatia nu mai este benefica, chiar capata influente negative si poate intretine tot felul de dependente.

Cel mai dificil pentru parinti este cand observa ca anumiti prieteni ai copiilor nu sunt potriviti si exercita o influenta negativa. Multi parinti intervin si le interzic sa se mai vada cu acei prieteni. Nu prea ajuta asemenea interventii pentru ca destabilizeza relatia de incredere dintre copii si parinti. Este mai indicat sa se consolideze relatia parinte-copil de incredere si respect, si cu delicatete sa se discute liber si fara tensiuni despre ce inseamna un prieten adevarat. Copiii vor primi aceste „lectii” mai usor, vor intelege diferentele existente in relatiile lor si vor face ei singuri schimbarile necesare. La urma urmei, au nevoie si ei de experientele lor, prin care sa testeze invatamintele parintesti. Atunci cand nu sunt presati de dorintele sau directivele parintilor, nu vor reactiona contradictoriu. Vor invata si vor simti ce le face bine si ce nu, si vor reactiona pozitiv. In acelasi timp, copiii sunt si raman oglinda parintilor si in ceea ce priveste relatiile. Parintii trebuie sa stie ca in anumite relatii de prietenie, copiii pun in joc ceea ce au vazut acasa, in relatia parintilor sau in relatiile de prietenie ale parintilor, sau repeta o dinamica de relatie cunoscuta. Corectand eventualele lor greseli, parintii ii ajuta indirect pe copii sa faca schimbarile benefice lor.

In concluzie, parintii au datoria sa le transmita si sa le arate copiilor, incepand cu ei insisi, ce inseamna un prieten, si sa incurajeze relatiile frumoase de prietenie. Un prieten adevarat, asa cum spunea scriitorul american William Arthur Ward, „iti stie slabiciunile, dar iti arata calitatile, iti simte temerile, dar iti intareste credinta, iti cunoaste ingrijorarile, dar iti elibereaza spiritul, iti cunoaste defectele, dar iti subliniaza posibilitatile.”

Sursa