Apendicita acuta reprezintă inflamaţia acută a apendicelui vermiform, o porţiune subţire şi înfundată „în deget de mănuşă” a intestinului gros. Apendicita acută este provocată de obicei de resturi alimentare sau conglomerate fecale solide (coproliţi), care astupă ca un dop orificiul de evacuare al apendicelui. Constituie urgenţa chirurgicală cea mai întâlnită în practică şi, netratată corespunzător, una dintre cele mai frecvente cauze de peritonită. De aceea, tratamentul chirurgical este considerat obligatoriu în apendicita acută, chiar şi în absenţa complicaţiilor bolii.
Câteva noţiuni de anatomie
Apendicele cecal este o porţiune tubulară, subţire a … intestinului gros. Are vârful înfundat ca un deget de mănuşă, celălalt capăt (baza) implantându-se în cec, prima porţiune a colonului. Este situat de regulă în fosa iliacă dreaptă, adică sub buric în dreapta, între ligamentul inghinal şi creasta iliacă. Rar, când cecul e poziţionat atipic, apendicele poate sta sub ficat, în fosa iliacă stângă etc. Baza lui e relativ fixă, dar vârful poate fi găsit în spatele cecului (retrocecal), în bazin, între ansele intestinului subţire (mezoceliac), subhepatic. Nervii sunt legaţi de plexul mezenteric superior, motiv pentru care apendicita acută doare la debut în epigastru, în „capul pieptului”. Apendicele conţine multe structuri limfatice, cu rol în apărarea contra infecţiilor, fiind considerat „amigdala abdomenului”. Ca atare, la copii el se inflamează la fiecare răceală puternică, fără a genera o apendicită acută în sensul chirurgical al cuvântului.
Cum apare apendicita acută?
Orificiul de evacuare al apendicelui poate fi astupat cu coproliţi sau resturi alimentare – sâmburi, seminţe, coji. Apendicele încearcă să elimine obstacolul prin contracţii ale peretelui, percepute sub forma unor colici în fosa iliacă dreaptă (colică apendiculară). Odată dopul eliminat, totul revine la normal. Când obstrucţia persistă, în interior se adună bacterii, apendicele se inflamează, se îngroaşă, vasele din perete se dilată – este prima fază a apendicitei acute, apendicita acută catarală. Dacă procesul continuă, în interior se formează puroi. Apendicele se îngroaşă şi mai mult, se acoperă cu membrane de fibrină, se înconjoară cu lichid – apendicita acută flegmonoasă. Când peretele apendicelui moare (apendicită acută gangrenoasă), acesta poate plezni, revărsându-şi conţinutul în abdomen – apendicită perforată. Din cauză că apendicele conţine multe bacterii periculoase, perforarea lui se asociază de regulă cu o formă gravă de peritonită – peritonita apendiculară.
Cum se manifestă apendicita acută?
Tabloul clasic debutează cu durere în epigastru, migrată ulterior în fosa iliacă dreaptă, datorită inflamaţiei peritoneului de aici. Uneori, durerile pot iradia şi în porţiunea de sus a coapsei, eventual accentuate de mers, pacientul stând cu coapsa îndoită pe abdomen. Greţurile şi lipsa poftei de mâncare sunt constante, dar nu se asociază cu vărsături decât în fazele avansate.
Apariţia febrei este un semn de gravitate. După perforarea apendicelui în peritoneu durerea se împrăştie în tot abdomenul, pacientul nu mai elimină gaze, se balonează, începe să verse, starea generală agravându-se rapid.
Simptomatologia este specifică apendicitei?
Nu. Manifestările ei pot îmbrăca forme variate, pretând la confuzii cu nenumărate boli. Simptome similare pot fi date de simpla ovulaţie, de o colică renală dreaptă, de o afecţiune genitală (spargerea unui chist ovarian, inflamaţia anexei drepte, o sarcină extrauterină etc.), de o colică biliară, un ulcer perforat, o tumoră intestinală. Probleme de diagnostic pun în general copiii, bătrânii şi femeile (în special gravidele).
Ce investigaţii se folosesc uzual pentru diagnosticarea apendicitei?
Analizele de sânge (hemograma) arată o creştere a celulelor albe, ca semn indirect al inflamaţiei, fără a da vreun indiciu despre localizarea acesteia. Sumarul de urină este de regulă normal în primele faze ale bolii, scoţând din discuţie o afecţiune renală. Ecografia abdominală ajută în faza catarală prin diferenţierea de alte boli, în special genitale şi biliare. În fazele avansate, revărsatul peritoneal este vizibil ecografic. La femei tinere este obligatorie efectuarea testului de sarcină, pentru eliminarea suspiciunii de sarcină extrauterină. Dacă este disponibilă, tomografia computerizată poate fi utilă, mai ales în anumite complicaţii ale bolii şi la bătrâni, dar utilizarea ei de rutină în apendicita acută nu este uzuală.
Se poate vindeca o apendicită acută şi fără operaţie?
Dacă inflamarea apendicelui este secundară stimulării sistemului imunitar (virozele la copii), da. Uneori apendicita este interpretată ca o infecţie urinară şi tratată cu antibiotice, acestea ameliorând simptomele dacă „dopul” din interiorul apendicelui este eliminat în timp util. Totuşi, situaţiile respective sunt rare. Pentru că perforarea apendicelui şi peritonita apendiculară sunt extrem de grave, cu potenţial letal, pentru siguranţa pacientului se preferă extirparea apendicelui la cea mai mică suspiciune de apendicită acută. Acolo unde este posibil, în cazuri cu diagnostic incert se efectuează o laparoscopie exploratorie.
Ce este un plastron apendicular?
Când apendicita evoluează mai lent, organismul are timp să se apere. Lângă apendicele inflamat se adună intestine subţiri, epiploon („prapurul”), intestinul gros, organul bolnav fiind izolat complet de restul abdomenului prin punţi de fibrină. Local se palpează o tumoră neregulată, dureroasă. Dacă apendicele inflamat nu perforează în interiorul plastronului, atunci perfuziile cu antibiotice şi antiinflamatoare duc la dispariţia treptată a „tumorii”, vinovatul putând fi extirpat „la rece” peste 3 luni. Dacă apare febră, starea generală a apacientului se agravează, celulele albe din sânge cresc de ordinul zecilor de mii, atunci probabil că apendicele a perforat şi se intervine chirurgical de urgenţă pentru a drena puroiul.
„Ce să iau pentru o apendicită acută?”
Răspuns corect: cel mai rapid mijloc de transport către un serviciu de chirurgie! Antiinflamatoarele şi antialgicele maschează durerea, boala evoluând pe nesimţite spre peritonită. Antibioticele pot fi inutile sau insuficiente pentru a opri complet evoluţia bolii, putând-o cel mult dirija spre plastron apendicular. Antispasticele (Drotaverină – NoSpa) nu influenţează negativ evoluţia apendicitei acute, putând eventual ameliora colica renală care a fost de fapt la originea simptomatologiei. Persistenţa tabloului clinic sub antispastice e o dovadă în plus a unei afecţiuni severe, care trebuie tratată chirurgical de urgenţă.
Cum se operează apendicita acută?
Apendicita acută se poate opera clasic sau laparoscopic. În apendicectomia clasică, apendicele se scoate printr-o mică incizie practicată în regiunea inghinală dreaptă. Deoarece se pătrunde în abdomen fără a tăia toţi muşchii, recuperarea este relativ rapidă. Intervenţia se desfăşoară sub rahianestezie. Este abordul preferat în apendicitele la debut, necomplicate. Dimensiunea mică a inciziei nu permite însă explorarea completă a abdomenului şi nici eventualele manevre impuse de o altă afecţiune concomitentă. În cazurile cu peritonită severă, pentru a permite accesul în tot abdomenul, abordul clasic ase face printr-o incizie lungă, pe linia mediană, de regulă sub anestezie generală.
Când este indicată apendicectomia laparoscopică?
Operaţia laparoscopică de apendicită presupune trei, maxim patru incizii de 0,5-1cm, prin care se introduc în abdomen instrumentele specifice, fără a secţiona fibrele musculare. Se desfăşoară obligatoriu sub anestezie generală. Avantajele majore ale procedeului devin evidente în peritonitele apendiculare –se poate spăla abdomenul fără deschiderea completă a lui; la obezi cu apendicită acută – se evită incizia inghinală, care s-ar infecta aproape sigur; la sportivi – permite reluarea precoce a antrenamentelor. Apendicectomia laparoscopică este de ales când există şi alte afecţiuni cunoscute care pot fi tratate concomitent, fără incizii suplimentare (chiste ovariene, litiază veziculară); la femeile la care nu se poate exclude cert o afecţiune genitală; în anomalii de poziţie a apendicelui – permite localizarea lui exactă. Atunci când diagnosticul de apendicită acută nu este foarte clar (ceea ce se întâmplă destul de des), laparoscopia diagnostică permite explorarea întregului abdomen şi identificarea afecţiunii reale.
Câteva noţiuni de anatomie
Apendicele cecal este o porţiune tubulară, subţire a … intestinului gros. Are vârful înfundat ca un deget de mănuşă, celălalt capăt (baza) implantându-se în cec, prima porţiune a colonului. Este situat de regulă în fosa iliacă dreaptă, adică sub buric în dreapta, între ligamentul inghinal şi creasta iliacă. Rar, când cecul e poziţionat atipic, apendicele poate sta sub ficat, în fosa iliacă stângă etc. Baza lui e relativ fixă, dar vârful poate fi găsit în spatele cecului (retrocecal), în bazin, între ansele intestinului subţire (mezoceliac), subhepatic. Nervii sunt legaţi de plexul mezenteric superior, motiv pentru care apendicita acută doare la debut în epigastru, în „capul pieptului”. Apendicele conţine multe structuri limfatice, cu rol în apărarea contra infecţiilor, fiind considerat „amigdala abdomenului”. Ca atare, la copii el se inflamează la fiecare răceală puternică, fără a genera o apendicită acută în sensul chirurgical al cuvântului.
Cum apare apendicita acută?
Orificiul de evacuare al apendicelui poate fi astupat cu coproliţi sau resturi alimentare – sâmburi, seminţe, coji. Apendicele încearcă să elimine obstacolul prin contracţii ale peretelui, percepute sub forma unor colici în fosa iliacă dreaptă (colică apendiculară). Odată dopul eliminat, totul revine la normal. Când obstrucţia persistă, în interior se adună bacterii, apendicele se inflamează, se îngroaşă, vasele din perete se dilată – este prima fază a apendicitei acute, apendicita acută catarală. Dacă procesul continuă, în interior se formează puroi. Apendicele se îngroaşă şi mai mult, se acoperă cu membrane de fibrină, se înconjoară cu lichid – apendicita acută flegmonoasă. Când peretele apendicelui moare (apendicită acută gangrenoasă), acesta poate plezni, revărsându-şi conţinutul în abdomen – apendicită perforată. Din cauză că apendicele conţine multe bacterii periculoase, perforarea lui se asociază de regulă cu o formă gravă de peritonită – peritonita apendiculară.
Cum se manifestă apendicita acută?
Tabloul clasic debutează cu durere în epigastru, migrată ulterior în fosa iliacă dreaptă, datorită inflamaţiei peritoneului de aici. Uneori, durerile pot iradia şi în porţiunea de sus a coapsei, eventual accentuate de mers, pacientul stând cu coapsa îndoită pe abdomen. Greţurile şi lipsa poftei de mâncare sunt constante, dar nu se asociază cu vărsături decât în fazele avansate.
Atentie!
Nu există apendicită acută adevărată cu poftă de mâncare păstrată.
Simptomatologia este specifică apendicitei?
Nu. Manifestările ei pot îmbrăca forme variate, pretând la confuzii cu nenumărate boli. Simptome similare pot fi date de simpla ovulaţie, de o colică renală dreaptă, de o afecţiune genitală (spargerea unui chist ovarian, inflamaţia anexei drepte, o sarcină extrauterină etc.), de o colică biliară, un ulcer perforat, o tumoră intestinală. Probleme de diagnostic pun în general copiii, bătrânii şi femeile (în special gravidele).
Ce investigaţii se folosesc uzual pentru diagnosticarea apendicitei?
Analizele de sânge (hemograma) arată o creştere a celulelor albe, ca semn indirect al inflamaţiei, fără a da vreun indiciu despre localizarea acesteia. Sumarul de urină este de regulă normal în primele faze ale bolii, scoţând din discuţie o afecţiune renală. Ecografia abdominală ajută în faza catarală prin diferenţierea de alte boli, în special genitale şi biliare. În fazele avansate, revărsatul peritoneal este vizibil ecografic. La femei tinere este obligatorie efectuarea testului de sarcină, pentru eliminarea suspiciunii de sarcină extrauterină. Dacă este disponibilă, tomografia computerizată poate fi utilă, mai ales în anumite complicaţii ale bolii şi la bătrâni, dar utilizarea ei de rutină în apendicita acută nu este uzuală.
Se poate vindeca o apendicită acută şi fără operaţie?
Dacă inflamarea apendicelui este secundară stimulării sistemului imunitar (virozele la copii), da. Uneori apendicita este interpretată ca o infecţie urinară şi tratată cu antibiotice, acestea ameliorând simptomele dacă „dopul” din interiorul apendicelui este eliminat în timp util. Totuşi, situaţiile respective sunt rare. Pentru că perforarea apendicelui şi peritonita apendiculară sunt extrem de grave, cu potenţial letal, pentru siguranţa pacientului se preferă extirparea apendicelui la cea mai mică suspiciune de apendicită acută. Acolo unde este posibil, în cazuri cu diagnostic incert se efectuează o laparoscopie exploratorie.
Ce este un plastron apendicular?
Când apendicita evoluează mai lent, organismul are timp să se apere. Lângă apendicele inflamat se adună intestine subţiri, epiploon („prapurul”), intestinul gros, organul bolnav fiind izolat complet de restul abdomenului prin punţi de fibrină. Local se palpează o tumoră neregulată, dureroasă. Dacă apendicele inflamat nu perforează în interiorul plastronului, atunci perfuziile cu antibiotice şi antiinflamatoare duc la dispariţia treptată a „tumorii”, vinovatul putând fi extirpat „la rece” peste 3 luni. Dacă apare febră, starea generală a apacientului se agravează, celulele albe din sânge cresc de ordinul zecilor de mii, atunci probabil că apendicele a perforat şi se intervine chirurgical de urgenţă pentru a drena puroiul.
„Ce să iau pentru o apendicită acută?”
Răspuns corect: cel mai rapid mijloc de transport către un serviciu de chirurgie! Antiinflamatoarele şi antialgicele maschează durerea, boala evoluând pe nesimţite spre peritonită. Antibioticele pot fi inutile sau insuficiente pentru a opri complet evoluţia bolii, putând-o cel mult dirija spre plastron apendicular. Antispasticele (Drotaverină – NoSpa) nu influenţează negativ evoluţia apendicitei acute, putând eventual ameliora colica renală care a fost de fapt la originea simptomatologiei. Persistenţa tabloului clinic sub antispastice e o dovadă în plus a unei afecţiuni severe, care trebuie tratată chirurgical de urgenţă.
Cum se operează apendicita acută?
Apendicita acută se poate opera clasic sau laparoscopic. În apendicectomia clasică, apendicele se scoate printr-o mică incizie practicată în regiunea inghinală dreaptă. Deoarece se pătrunde în abdomen fără a tăia toţi muşchii, recuperarea este relativ rapidă. Intervenţia se desfăşoară sub rahianestezie. Este abordul preferat în apendicitele la debut, necomplicate. Dimensiunea mică a inciziei nu permite însă explorarea completă a abdomenului şi nici eventualele manevre impuse de o altă afecţiune concomitentă. În cazurile cu peritonită severă, pentru a permite accesul în tot abdomenul, abordul clasic ase face printr-o incizie lungă, pe linia mediană, de regulă sub anestezie generală.
Când este indicată apendicectomia laparoscopică?
Operaţia laparoscopică de apendicită presupune trei, maxim patru incizii de 0,5-1cm, prin care se introduc în abdomen instrumentele specifice, fără a secţiona fibrele musculare. Se desfăşoară obligatoriu sub anestezie generală. Avantajele majore ale procedeului devin evidente în peritonitele apendiculare –se poate spăla abdomenul fără deschiderea completă a lui; la obezi cu apendicită acută – se evită incizia inghinală, care s-ar infecta aproape sigur; la sportivi – permite reluarea precoce a antrenamentelor. Apendicectomia laparoscopică este de ales când există şi alte afecţiuni cunoscute care pot fi tratate concomitent, fără incizii suplimentare (chiste ovariene, litiază veziculară); la femeile la care nu se poate exclude cert o afecţiune genitală; în anomalii de poziţie a apendicelui – permite localizarea lui exactă. Atunci când diagnosticul de apendicită acută nu este foarte clar (ceea ce se întâmplă destul de des), laparoscopia diagnostică permite explorarea întregului abdomen şi identificarea afecţiunii reale.
Dr. Teodor Buliga - medic primar chirurgie generala
http://www.teodorbuliga.ro/apendicita-acuta
loading...
Twitter
Google+
Facebook
LinkedIn
Pinterest
RSS Feed
Niciun comentariu :
Impartaseste din experienta...